Glastre si-o scara

anii mei si povestile voastre
flori firave, in alte glastre
se ofilesc petale smulse prea devreme
se duc si anii mei, dar nu ma voi teme.

ganduri de-naltare si fapte mai mici
vreau s-am propria armata de pitici
sa fiu zana mama sa le spun povesti
tu, copilarie, spune-mi unde esti.

dar neputiinta mea si razvratirea
imi contureaza pasnic nemurirea
confuza iar si fara de puteri
imi numar ranile de azi, de ieri

incet,imi smulg din inima o coasta
caci poate asa, scapa-v-oi de napasa
nu vreau sa fiu matusa ci nevasta
sa sfarsesc gluma asta proasta.

caci ce am cerut si ce primesc
nu-i drept, si nu ma multumesc
cu frimituri de nori, cu adieri de vant
am steaua mea si-o port in gand.

rabdarea-i arma celui intelept
dar pumnalul sortii cel din piept
e potrivnic.patimas caut o scara
dar sunt lipsa trepte.ma doboara

insa cum sa ma ridic si cum sa rabd
daca mai intai nu-nvat sa cad
d-aici de jos, eu ma indrept catre inalt
caci mai jos d-atat, nu pot sa cad

si daca ploua peste florile din glastre
or sa creasca drepte si albastre
si din fereastra va trimit, cu suflet
un pumn de bezele si un zambet.