Celest

te`ai dus departe, bunul meu prieten
si`n lumea asta de paiate m`ai lasat;
acum ai aripi, intr`un cer de ingeri
si eu te chem, cu chipu`mbujorat.

as vrea sa`ti mai aud odata glasul,
sa`ti spun ce groaznic imi lipsesti
sa`mi alini tristetea cu`al tau zambet
sa ne pierdem in basme si povesti.

vreau pentru mine sa te rogi acum,
acolo sus, in cerul tau cel sfant;
si ca semn ca prieteni vom ramane,
vino`n chip de inger pe pamant.

Materie

privesc cu ochi de gheata
floarea albastra a cerului
petalele`i se prabusesc
in noroiul fierbinte al lacrimilor
acolo unde zac visele
strivite de peceta realitatii.

revoltata,strapung vazduhul
cu sageti otelite`n manie
si din noianul de`ntrebari
una tasneste ca o stea cazatoare
spre Demiurg, dorind sa afle
''de ce se sting astrele?"

Fiecare

fiecare dintre noi
ascunde o farama de iubire
dar e atat de bine protejata
de crusta aparentei;

fiecare dintre noi
are un tel, un ideal
dar e atat de inalt
incat nu`l poate atinge

fecare dintre noi
are steaua lui
dar nu priveste spre ea
de teama sa nu`l mistuie

fiecare dintre noi
iubeste florile
dar le striveste sub calcai
pentru ca sunt pure

fiecare dintre noi
tine la prieteni
dar nu le spune adevarul
de frica sa nu`i piarda.

De ce?
de ce e toamna si`i pustie?
de ce cad frunzele si mor?
de ce se zbate`n agonie
gingasa zan`a florilor?

de ce nu pot s`alung tristetea?
de ce privesc cu ochii goi?
de ce mi`i plina tineretea
de furtuni si negre ploi?

de ce nu pot zbura spre Ceruri?
de ce nu pot spera si eu?
de ce cocorii, stoluri stoluri
duc departe visul meu?

de ce`i lipsit de viata totul?
de ce un zambet nu gasesc?
de ce e singur trubadurul
si`ai lui amici il parasesc?

Creatorul

din stropi d huma
modeleaza
amesteca lutul cu praf de stele
si pune putin din sufletul lui
apoi, mainile batatorite
imbratisaza.

cu ochii plini de lacrimi
ingenuncheaza
sufla peste bucata de huma
si viata tasneste prin toti porii
cerurile se deschid si creatorul
binecuvanteaza

Fantasma
vazduhu`i plin de mireasma
de primavara noua, de fluturi
doar ea, stranie fantasma,
paseste furata de ganduri.

se pierde aiurea in gloata
celor tineri, multi si guresi
ce par ca ignora soarta
totul in jur e un iures.

trezita, brusc, din visare,
de`o mana intinsa spre ea
gingasa faptura tresare
si sageteaza cu privirea.

dar nu, nu e el, adoratul...
e doar un simplu amic
ce vrea sa afle orarul
atat. nu e el, nu`i nimic...

se`ndreapta usor spre intrare
cu raze in parul cel brun
invoca adanca uitare
faptura cu suflet pagan.

Profii
meschini, bizari si artzagosi
panacotari cu catalog
tipi posaci si dubiosi
isi lasa varsta drept zalog

se cred maestrii scamatori:
''la noi e painea si cutitul''
de fapt, sunt simpli dezertori,
cersind cu mila Infinitul.

au fost candva si ei ca noi
liceeni inaripati
alungati de vant si ploi
de toata lumea criticati.

acum, nu sunt decat paiate
pe scena crudului destin
ce ghiortzaie ca niste matze
anticipand un lung festin.

1997- profilor mei,
Colegiul ''Elena Cuza''

Senzatie d primavara

pe strazile pustii
doar mugurii sunt vii
vantul adie`ncet
c`un sunet desuet.

e cer de primavara;
pentru a cata oara
platim toti in tacere
tributul ce ni`l cere?

faurim iarasi vise
si ganduri nepermise
sperante lansam in eter
poate`or ajunge la cer

cu prima raza de soare
intreaga faptura tresare
schitzeaza un zambet umil...
se regaseste`n ochi de copil.

Fluture
am ranit o gingasa faptura
un fluture - strop de curcubeu
l-am prins incet de aripioara
zboru-i e frant, de vina-s eu.

un suras amar mi-anima chipul
e tardiv sa mai enunt regrete
caci singura i-am sters polenul
cand poposise-atunci pe trepte...

nu-i crima asta, as putea spune.
e o ganganie, un fluture...
care-a avut nesansa-n lume
ca o haina, polenul sa i-l scuture

Lor
ati facut cu Cerul legamant
dar s`a spulberat pe aripi de vant
ati tradat iubirea si va priviti cu ura
dar luptati, viata e dura!
de ce va pierdeti in nimicuri trecatoare
cand fiecare zi e`o noua incercare?
cand stiti c`aveti ceva din Dumnezeu in voi
de ce`mproscati iubirea cu noroi?
eu, primul vostru rod, primul inceput
intruchipata dintr`un sfant sarut
va intreb cand zorii se pogoara:
de ce`ati lasat iubirea ca sa moara?
cu inima`mpartita si lacrimi nesecate
ma rog doar pentru voi, in fiecare noapte;
implor Cerul sa va dea iertarea
din suflet sa`mi alunge disperarea
eu va iubesc la fel pe amandoi
si gandul meu se`ndreapta catre voi.
dar vreau sa stiu pentru ziua de maine,
ce va fi, ce se va`ntampla cu mine?
cum voi putea eu oare sa traiesc
cu teama de a spune:''te iubesc''?
cum sa mai cred in oameni,in fericire
cand voi mi`ati furat dreptul la iubire?

Fasia-mi de Cer
privesc fasia mea de cer
val tesut din praf de stele
ce-mi poarta gandul efemer
si toate dorurile mele.

bucata mea de Univers
e-aici in curte la bunica
Luceafar bland ating din mers
talisman ce imi alunga frica

am in posesie nouri ce fug
si cam un sfert din galaxie
ziua, soare ard pe rug
noaptea fur stropi de vesnicie.

mantie din bobi de ploaie
imi mangaie tandru trupul
ma-mbraca cu-nverzite straie
cand din neguri izvoraste timpul.

rostogolesc petale-mbujorate
ce dantuiesc suav in infinit eter
impletesc cununa de agate,
celeste - din fasia mea de Cer

Cuiva
am crezut in tine
cu tot sufletul meu
si gandul de mai bine
l`a intalnit pe al tau.
acum in ceas de seara
stau trista si suspin
caci viata e amara
iar timpul e un spin.
drept prieten eu te-am luat
dar m`ai dezamagit;
de fapt esti un ingrat,
un inger razvratit.
durerea mea e mare
stau si lacrimez
strigand spre cer:tradare!
dar viata imi urmez.
sa nu imi ceri vreodata
dreptul de`a`mi fi amic
nici prietenia data
cu pretul cel mai mic
sa nu`ndraznesti cumva
sa imi zambesti in treacat
caci nu vom mai putea
s`o luam iar de la capat.
vreau doar atat sa`ti spun:
prietenia e sfanta
si de te`opresti pe drum
mai bine nu te`avanta

Pentru Spira
Stiu... trebuie sa pleci, asa-i sortit
Tardiva bucurie, ideal de-o viata...
Pentru sufletu-ti curat te-a rasplatit
Cerul... in urma ta-i pustiu in dimineata.

Gandul cel bun se-ndreapta catre tine
Si cand spre-o alta zare vei privi,
noi ne vom ruga sa-ti fie bine;
Si pentr-o clipa, poate, iti vei aminti.

Vei pluti din nou pe aripi de clestar
Caci telul tau abea acum s-a-ntruchipat
Lasa-n urma zilele de calvar;
Zambeste, Domnul te-a binecuvantat.

Pasii tai sa fie stropi de roua
Ce saruta gingas trandafirii
Un inceput de drum, o viata noua
In zorii vii ai izbavirii.

Symbol
Marea-i sidefie, cerul - de clestar...
intreaga mea viata e ca un pahar:
jumatate gol sau jumatate plin?
asta`i randuiala domnului Destin.

Cateodata sufletu`mi asa`i de amar
ca`mi vine sa dau cu bata`n... pahar;
si in mii d cioburi sa imprastii totul
ca niciunde`n lume n`am gasit norocul.

Cand soarele apune lenes peste valuri
eu azvarl in ele zeci de idelauri
si`nchin in cinstea vietii un pahar de... vin
ce fosta candva gol, dar acum e plin.

Pasi ingandurati
Cerul senin si marea, valul inalt si zarea
intr`o imbratisare patimasa se unesc;
timpul e`nainte, in urma`i departarea,
nimic nu ma opreste insa sa`l iubesc.

In puterea serii, amurg gingas de ziua
pasii incet ma poarta spre necunoscut;
gandul imi zboara cu ceva timp in urma
cand la despartire i`am dat ultim sarut.

acum suspin nostalgic si`astept cu`nfrigurare
sa ma intorc acasa, in brate sa ma tina,
sa`mi susure cuvinte dulci de alinare
sa traim din plin clipa cea sublima.

Sa lasi


Sa lasi de sus sa curga suvoaie de lacrimi
Cu ele sa se umpla ulcioare de patimi

Sa lasi sa planga Cerul pe bratul cel de huma
S`o dezlega blestemul de glia cea strabuna.

Sa lasi smerit amarul, sa picure pe grinde
Umpland incet paharul ce soarta ti`l intinde.

As Vrea


Cu toata inima as vrea sa pot iubi
Si prieteni si dusmani deopotriva
Desi stiu ca ei ma vor rani,
As vrea ca dragostea sa`mi fie diva.

As vrea sa fiu un strop umil de tina
Ce zaboveste pe un crin imaculat.
Un graunte gingas de lumina,
In zambet de copil inmanuncheat.

As vrea sa pot ierta la fel de bine
Si prieteni si dusmani deopotriva.
As vrea sa nu mai tin atat la mine,
Si sa traiesc frumos, caci viata`i una.

Pe varf de stanca de i`as aduna,
As vrea sa le`arat lumea la picioare,
Si din toata inima sa pot striga:
''Nu va irositi in certuri trecatoare!''.

As vrea sa pot sa`i pun sa jure
Ca se vor lasa calauziti doar de iubire
Si ca nu vor lacrima`ncercand sa fure
Lumina visului si speranta`n fericire.

As vrea sa pier ca jertfa pentru ei
Sa`mi exilez sperantele pe`o stea.
As vrea sa fiu ofranda pentru zei.
Sa ma pierd in mare, in adancimea sa.

Un buchet imens de rosii trandafiri
Dusmanilor as vrea sa le trimit in dar,
Si prietenilor, sfintele amintiri
Rapuse de uitare intr`un joc bizar.

Poetul simte


Poetul simte ca vrea sa moara
Caci cupa vietii e prea amara;
Floarea sperantei se ofileste
Si disperarea din suflet creste.

Poetul simte ca lumea`i efemera
Si`n nemurire nu mai spera,
El stie ca prin viata`i treactor,
Un simplu poet, un muritor.

Poetul simte ca roua diminetii
E un cristal desprins din sceptrul vietii.
Se razgandeste, cu pana`i langa el
Provoaca viata la duel.

1996

Eliberare


Un artist cerseste`n strada, cu chitara intr`o mana
Si lacrimi ce stau sa cada. Ah, cat e viata de hapsana.

El canta ura si iubirea ,si`ntr`un acces de disperare,
Striga cat il tine gura: ''adio, paiate umblatoare!''

Isi ia lira si se duce, fericit ca , in sfarsit,
Va avea curaj sa plece, eliberat, spre infinit.

O frunza moarta pe alee, in cimitir o cruce noua.
O alta stea`n Calea Lactee , pe un cer ce sta sa ploua.

Natura
Speranta me zace pe asfaltul umed
cu aripile frante, cu surasul putred;
speranta mea agonizeaza in furtuna
ca cenusa unui zambet intr`o urna.

Ploaia valseaza pe frunti aburinde
in care pulseaza idei muribunde;
vantul tresare in inimi cernite,
unde zac trecatoare sperante izgonite.