e`atat de dureroasa viata cu`a ei nimicnicie
incat perdea de umbre ma face sa`mi doresc
manunchi de ploi sa`mi fie leagan pe vecie
printre pietre reci drumul sa`mi croiesc.

e`atat de crud sa vezi ca`ncet se stinge
candela iubirii ce`a ars mult prea putin
cenusa e fierbinte si cerul tocmai ninge
caci amandoi golit`am paharul cu venin.