n-am titlu

Pentru tot ce vietuieste, viata-i inca un mister

As dori sa sparg tiparul, sa transform din efemer

În etern, doar zambetul ce l-ai sadit în colt de ochi

Dupa ce-am primit iertarea; sa nu-ti fie cu deochi

 

Fara mine, lumea asta, ar fi simplu: neschimbata

Sunt graunte de nisip pe o plaja aglomerata

Vine valul si ma poarta patimas pret d-o secunda

Dupa care ma striveste glorioasa, alta unda.

 

Dar in scurtul meu periplu, am tesut in univers

Din neputiinta de a spune, firul suav al unui vers.

Pentru ca, sa stii tu, bobul asta nu e doar tarana fina

Ci mai are si suflare, si credinta, si rugina.

 

O rugina crunta, muta, ingropata-n cautari

Ce imi macina rutina, ce se hraneste cu –ntrebari.

E firesc, dar demodat, sa ma complac in asteptare

Tot ce-mi trebuie nu este decat a ta incuviintare.

 

Ca sa gasesc ceva aici si mai apoi sa slefuiesc

Am nevoie sa accept in genunchi sa ma tarasc

Si în praful ce troneaza intr-un ungher uitat de suflet

Eu sa scormonesc adanc, si sa izbucnesc in planset.

 

Iti spun acum, spasit, secretul meu: Eu nu sunt Eu;

Sunt doar o coasta rupta-n graba dintr-un simplu curcubeu

Ce s-a lasat gonit pe seara de umbra unui nor napraznic.

Am fost un curcubeu umil dar am devenit obraznic.

 

Poate gandesti ca las sa treaca pe langa mine nepasarea

Si crezi ca bobul de nisip isi merita indurerarea

Dar nu-i asa; caci pretuieste viata si cauta sa stie

Unde ar ajunge totul fara graunti de omenie.

 

Sictir

Poveri de ganduri, taceri pricinuite

Sclipiri de zambet, vorbe nerostite

Calcaie desculte si pareri tarzii

Nerabdare; groaza de a fi.

 

Parfum de troiene, sfaturi lunecoase

Zid  de neputiinta si scrasnit de oase

Multimi langa mine si nimeni aici

Zgomot in surdina, sfartecat de bici.

 

Palme obosite, ochi nemultumiti

Timp incremenit, demoni ipocriti.

Siguranta lipsa, curaj amator

Tactici primitive, plan izbavitor.

 

 

Glastre si-o scara

anii mei si povestile voastre
flori firave, in alte glastre
se ofilesc petale smulse prea devreme
se duc si anii mei, dar nu ma voi teme.

ganduri de-naltare si fapte mai mici
vreau s-am propria armata de pitici
sa fiu zana mama sa le spun povesti
tu, copilarie, spune-mi unde esti.

dar neputiinta mea si razvratirea
imi contureaza pasnic nemurirea
confuza iar si fara de puteri
imi numar ranile de azi, de ieri

incet,imi smulg din inima o coasta
caci poate asa, scapa-v-oi de napasa
nu vreau sa fiu matusa ci nevasta
sa sfarsesc gluma asta proasta.

caci ce am cerut si ce primesc
nu-i drept, si nu ma multumesc
cu frimituri de nori, cu adieri de vant
am steaua mea si-o port in gand.

rabdarea-i arma celui intelept
dar pumnalul sortii cel din piept
e potrivnic.patimas caut o scara
dar sunt lipsa trepte.ma doboara

insa cum sa ma ridic si cum sa rabd
daca mai intai nu-nvat sa cad
d-aici de jos, eu ma indrept catre inalt
caci mai jos d-atat, nu pot sa cad

si daca ploua peste florile din glastre
or sa creasca drepte si albastre
si din fereastra va trimit, cu suflet
un pumn de bezele si un zambet.

Dialogul unei frunze c-un artist

Stau pitita sub o frunza
de dud
respir aer crud
si vantur incetisor
maini firave pe capshor;
mangaiam o buburuza
cam ursuza

-Dar tu, de ce stai de veghe?
Oare cine sa te-ntrebe
daca ai visat ceva...
Spune-mi, cum e viata ta?

-Nu am cuvinte sa explic,
viata mea incape-n plic
nu roz in plic,
dar nici amar
e un amalgam sprintar
de dorinte ne-mplinite
si cuvinte nerostite .

(frunza simte cum o napadeste tristea si vrea sa se retraga tacticos)

-As mai sta sa deapan
ganduri de sezon
dar mai draga omule
amu` tre sa zbor ;
ma ashteapta ganditor
un fir de ata in pridvor
un fir de ata rosie
sa-i vorbesc in dodie
si sa-l descant de primavara
flori de ciresh sa rasara
pe crenguta cea firava
hai, ca am plecat degraba.

Am plecat d-adevarat
trebuie sa fac curat
in gandurile mele
cele incurcate.
Domnule artist, te las sa-nveti citate.

(suparat ca frunza pleaca, artistul vrea s-o retina, dar nu are nici cea mai vaga idee cum)

-Nu ai rima, nici idee,
De cum se tine o femeie
de vorba, dar ce credeai?
nu stiai ca e din rai
coborata pe o stea
sa-ti lumineze inima?

(artistul spune ca vrea sa se gandeasca putin, poate reuseste sa incropeasca vreo strategie)

-Nu trebuie sa te gandesti
doar sa plutesti
sa lasi pleoapele sa-ti cada
pe un strop de nea curata
si sa respiri cu toata fiinta
ca sa-ti regasesti credinta
si mai apoi sa dai in dar
clipe frumoase, si mai rar
sa ceri in schimb ceva
oricum ti se va da
candva
dar nu ce ceri si nici cand vrei
ci doar atunci cand vor vrea ei
ingerii
iti vor shopti cand momentul va veni
si tu vei sti
ca trebuie sa pleci
cu pleoape reci
vei zambi cald
si vei privi catre inalt;
Doamne ce reped-a trecut
viata mea la inceput;
apoi valsand printre comori
am strans roua de pe flori
si am dorit sa fiu ceva
dar doamne, toata viata mea
am fost calator aici
am adunat lucruri mici
fara sa stiu ca viata este
un final dintr-o poveste

Ramas bun
cine esti, om cu suflet ascuns
tu, umbra unui vis rapus
de ce ma chinui cu-ntrebari
descantec fara dezlegari

nu mai am forta si nici glas
eu iti zic doar un bun ramas
caci mantia uitarii-ashterne
visuri proaspete pe perne

nu mai e loc de rugaminti
nu jura nici chiar pe sfinti
jocul d-amor s-a terminat
cerul nu mai e-nnourat

vorbele mele de final:
n-ai fost tu omul ideal.
iti spun acum cu ochii grei
ramai cu bine si de vrei

am sa te sfatuiesc din suflet
sa conteneshti din al tau planset
viata-i calatorie -n doi
am cules foaie de trifoi

cu patru foi si doua maini
sa ma apere de spini
de spinii ce i-ai presarat
cand cerul tu ai maniat.

sa vreau sa pot si n-as mai da
viata mea in grija ta
caci amintirile nu dor
umbreshte doar mireasma lor

dar timpul vindeca in doi
si tese iar foi de trifoi
eu voi avea pe fruntea mea
sarutul unui fulg de nea.

pentru OI (muzele de moment)

Vreau
vreau sa daruiesc, sa cant sa zbor
vreau sa pot sari intr`un picior
sa zburd desculta in gradina
sa culeg fire de catina.

vreau sa fiu copila cea zglobie
toti flutrasii aliati sa-mi fie
vreau sa am gradina mea cu flori
vreau sa poruncesc la nori.

vreau sa ninga peste stele
vreau sa luminez ca ele
vreau sa fiu o buburuza
gandurilor calauza.

vreau sa citesc poeme noi
vreau sa ma-ntalnesc cu voi
vreau s-opresc marea cea sarata
si sa nu mai plang vreodata

vreau s-aduc zambete pe buze
si sa am zeci de mii de muze
sa scriu povesti in toane bune
sa le citeasc-ntreaga lume.

vreau sa fie bine.azi si maine
si la mine si la tine.
vreau sa pot si vreau sa am
flori de gheata prinse-n geam.

vreau sa simt miros de tei
sa n-am zabava la condei
vreau sa-nchid ochii sa visez
in iarba verde sa dansez.

In fiecare zi imi spun:Azi va fi diferita de ieri.
Aiurea, totul este rutina. Timpul isi cerne monoton clipele si mai apoi ma trezesc cu capul pe perna, gata sa fac bilantul unei zile apuse.
Ce sa contabilizez: franturi de zambete, idei spulberate de tzaraitul strident al telefonului, manifestari stangace de afectiune sau replici taioase si grabite la adresa vreunui nevinovat aflat in preajma la momentul nepotrivit?
Izbucnirile mele sunt scurte dar gustul amar pe care-l lasa ma bantuie de ceva vreme.
Aparent,calmul si singuratatea din jur sunt prielnice unei firi
contemplative,insa adevarul e ca as vrea sa evadez din lumea asta vanduta banului.Pentru cateva secunde, inchid ochii si parca nu mai sunt aici.Respiratia neintrerupta este singura mea conexiune cu realitatea,eu sunt deja departe, pe treptele unei scari din fata casei.Casa bunicii.
Acolo am lasat jurnalul copilei visatoare. Sub fereastra am ingropat bloc notesul cu
glume bune si in sertarul mesei am pus un sirag de scoici frumos aranjate de o mana indemanatica.
Strident si devastator, suna din nou telefonul.Revin.Calma si stapana pe situatie,ma
ridic din pat si schimb banalitati cu interlocutoarea. Conversez plictisitor de politicos.Dar sunt cu gandul tot acolo, acasa, in satul bunicii.Liliacul a inflorit. Umbreshte misterios fereastra larg deschisa.Pe mine ma
striga cineva, va rog sa ma scuzati, e glasul cel mai iubit de mine,glasul bunicii. Grabesc pasul, o ajung din urma si`o imbratisez cu tot dorul adunat de-a lungul anului.
Adorm zambind... chiar am motiv sa ma trezesc maine dimineata.

Mamei
Ti-ai aratat iubirea nu prin vorbe
nici prin gesturi ci prin fapte
asprima ta era scutul care ma proteja
de o lume multa, ignoranta si rea
pe umeri-ti firavi ai purtat povara
atator ani de existenta grea.

din sufletul tau, eu am primit puteri
buchet de ghiocei ti-am daruit in primaveri
de te-am suparat, vreau sa-mi cer iertare
implinirea mea sa-ti fie dezmierdare

timpul cerne ganduri in tarziu de noapte
si de dorul tau eu murmur printre shoapte
astept sa treaca timpul,dar in favoarea mea
vreau sa simt pe obrazu-mi mangaierea ta

imi dramuiesc singuratatea in tacere
si inteleg ca cea mai mare avere
sunteti voi cei dragi, izvorul meu
binecuvantarea mea de la Dumnezeu.

Ploaie

Imi ploua disperarea cu stropi gingasi de gheata
si`mi picura pe frunte lacrimi reci de cer
vantul intristarii`mi bate`acum in fata
si printre ganduri rele, tu te`ascunzi stingher.

sufletul mi`e umed d`atata plans in noapte
si oasele`mi invoca odihna de mormant
rechem acele vise furate, printre soapte
dar orincotro caut, e ploaie pe pamant.

Fragmente de amurg
Clipele par veacuri fara de sfarsit
gandurile-mi nasc gesturi incremenite
ecoul viselor se destrama-n asfintit
totul e ca un bol ce clocoteste ispite.

pasesc pe caldaram, catre nicaieri
viata trece chiar pe langa mine
doi motani se tolanesc, stingheri
pe o bucata de carton; arata bine.

strazile-s pustii si marea-nvolburata
bucati de ziare se lasa spulberate
un trecator arunc-o privire demodata
spre doua liceene urate si distrate.

cersetorul din colt primeste un banut
si se inclina umil strainului grabit
un tip cu chitara, suplu si dragut
ii face concurenta, imitand un hit

noaptea se asterne rece, fioroasa,
o stea-i oglindita intr-un ochi de balta
oh, de-as putea s-ajung la min-acasa
caci dorul ma strapunge ca o dalta

Dureri
lacrimi - ploaie catre suflet
grabnic scutura petale
ucigand marsav un zambet
clatinandu-se in cale.

din condei tasnit-a iara
vers de jar,bujori de patimi
vestejind a cata oara
vis,strivindu-i blande aripi.

Ternitate

Ma zbat in neputinta ca intr`o capcana
Si zidul meu de vise se naruie incet;
Salva`voi lumea? ha! minciuna dolofana,
Idee pasagera... aberez discret.

De la un timp incoace imi permit un lux:
Fabulez pe tema nemuririi noastre.
Creaturi terne ce`n nefiinta trec; un flux
De tineri avatari prin zarile albastre.

Renunt la gandul de`a salva pamantul
Caci eu insami sunt o stea cazuta;
Nu am curaj si imi lipsest`avantul
Iar dimineata izbavirii e deja trecuta.

Si voi muri incet pentru`a renaste iara,
Din stropii reci de roua, din gingase petale;
Esenta lumii shti`voi si`n zori de primavara
Voi alerga grabita in bratele tale.

Suflete mari
suflete mari sufera-n tacere
si se cufunda-n ceata asteptarii
se lasa prinse de melancolie
caci tacerea are gustul mierii.

se zbat in neputiinta de a spune
nepermitandu-si luxul unei soapte
traiesc uitati de Domnul si de lume
sclavi liberi in eterna noapte.

incatusati in nesfarsitul haos
cu sufletul golit de sentiment
pe altarul vietii aduc bogat prinos,
tacerea lor e har, e sfant talent

se sting incet, ucisi de nepasare
ca o mireasma de esente tari
tacerea lor abea acum ne doare,
icoana de suflete mari...

bunicului meu, cu dragoste si admiratie

e`atat de dureroasa viata cu`a ei nimicnicie
incat perdea de umbre ma face sa`mi doresc
manunchi de ploi sa`mi fie leagan pe vecie
printre pietre reci drumul sa`mi croiesc.

e`atat de crud sa vezi ca`ncet se stinge
candela iubirii ce`a ars mult prea putin
cenusa e fierbinte si cerul tocmai ninge
caci amandoi golit`am paharul cu venin.

P.S.
sa sfaremi muntii de tristete
s-aduci bucurii razlete
sa infloresti in zambet cald
sa-mi fii bufon in pustiit regat
doar tu ai reushit, mon cher
desi acum privesc stingher
caci in incremenitul vis,
ma duc incet, doar spre abis
aveam un inger pazitor
dar l-am gonit, si ma-nfior
am rugat vantul, ca in taina
sa te mangaie pe haina
ba chiar am implorat nisipul
calauza pentru pasi... sa-ti fie
caci poznash
ai smuls din mantia-mi de gheata
o lacrima in dimineata.

Pentru Selkia
de ce te-ai ascuns Selkie
sub nourul de intrebari
sub zboruri reci de papadie
si-ai enuntat d-atunci frustrari?

tu ce vanturi pe sub grinde
versuri albe , negre ganduri
respingi sageata ce-ti intinde
cupid. si ii faci din scanduri

sicriu verde. sa-l ingropi
la umbra de simtiri pustii
aduni cu cumpat recii stropi
in candela de zori de zi.

Vis Albastru
pescarusul liber isi continua zborul
marea cea straina vine iar la mal;
tot Universu-si venereaza Creatorul,
timpul se da uitarii, in unduiri de val.

m-a rapit cu totul mirajul cel albastru,
mi-a subjugat gandirea si mi-a sporit speranta
totul in jur e feeric si-i dominat de Astru,
eu rechem iubirea si lupt cu ignoranta.

si doi ochi albastrii, stropi furati din mare,
imi anima visul, ma fac sa vibrez,
in inima-mi de piatra un trandafir rasare
si-as vrea cu el in ploaie, salbatec sa dansez.

Contopire
Cerul mantia-si dezbraca
Luceferi chipesi cad in mare
Si timpu-ncepe iar sa toarca
Fir din zumzet de izvoare.

Doua suflete curate
Imbaiate-n spuma marii
Doua inimi cununate
Se pierd in apele uitarii.

Doi copii, alesi ai sortii,
Stau in cumpana, la mal,
Si-ngenuncheaza-n fata mortii
Uniti in unduiri de val.